Interviu de Oltea Mutulescu

Cand am adus vorba despre disidenta sa din timpul regimului comunist, presedintele APADOR-CH s-a eschivat cu un zambet modest: „Spun unii...”. Ce spun? Ca protestele sale politice din anii ’80 l-au costat libertatea. Spun ca a facut greva foamei pentru a atrage atentia Occidentului asupra felului in care statul totalitar siluia drepturile omului. Dupa ce Europa de Est a iesit din imprejmuirea de sarma ghimpata, Gabriel Andreescu si-a asumat sa fie aceeasi constiinta vie in societatea civila romaneasca. Participari si recunoasteri internationale, premiile pentru excelenta, initiativele si contributiile sale pentru numeroase programe de protectie a drepturilor cetatenesti, in general, si a drepturilor pentru minoritati, in special, sunt confirmarea unor eforturi si reusite ce privesc, de fapt, chiar Romania in care traim. Yoga Magazin a purtat cu Gabriel Andreescu o discutie despre sperantele sale ca sistemul de justitie sa restabileasca dreptatea, despre abuzul psihiatric si persecutia politica la care Gregorian Bivolaru a fost supus, despre cine e cu adevarat vinovat de utilizarea publica a imaginilor MISA presupus erotice si despre cat ar fi de caraghios sa te crezi maestru pentru ca faci „o facultate de yoga”.

...primul articol care ataca MISA a fost publicat pe la inceputul anilor ’90. Dupa stil, mi-a fost clar ca venea din laboratoarele fostei Securitati.

Ce inseamna cazul Miscarii de Integrare Spirituala in Absolut pentru nivelul actual al democratiei in societatea romaneasca?

As cupla dosarul MISA cu povestea Parcului Carol. In ambele situatii, autoritatile statului au incalcat in mod flagrant Constitutia, legislatia, interesele unor persoane si ale unor grupuri. Lucrurile s-au petrecut in lumina zilei, fara sa simta nevoia unor explicatii dupa ce a devenit evident cine a gresit si care au fost greselile. Asemenea incalcari ale statului de drept frang democratia; anuleaza simtul social al populatiei.

Aceasta fractura a bunului-simt social reprezinta un simplu accident nefericit?

Suspiciunea privind respectul autoritatilor romane fata de statul de drept a fost constanta, de-a lungul anilor. In ultimele luni s-a atins insa un punct de varf. O astfel de batjocorire a democratiei am mai avut doar la inceputul anilor ’90.

Dupa mandatul politic al CDR-PD-UDMR, lucrurile pareau sa fi evoluat, au fost semne ca se pornise pe drumul cel bun. Sigur, in anii din urma statul de drept a mai fost sabotat, dar cu grija de a salva cat de cat aparentele. In cazul MISA, aparentele n-au mai contat. S-a intervenit fara nici un fel de cosmetica, sfidandu-se normele de drept cele mai elementare. Sunt curios ce se va petrece mai departe, daca vor putea autoritatile sa influenteze instantele de judecata... Cel mai important acum este ca victimele, MISA ca organizatie, pe de o parte, si membrii sau simpatizantii MISA, pe de alta parte, sa depuna plangeri. Plangerile vor obliga sistemul de justitie sa intervina pentru a aduce, la sfarsit, dreptatea.

Avalansa acestor plangeri risca sa para suspecta pentru opinia publica. E vorba de zeci de persoane, cei care privesc fenomenul din afara pot avea impresia ca sunt exagerari, ca MISA se victimizeaza.

MISA nu e pentru prima data intr-o asemenea situatie. Ce s-a intamplat in lunile martie si aprilie a.c. nu reprezinta un fapt singular. Noua e doar violenta cu care au actionat autoritatile. Asociatia Pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania - Comitetul Helsinki urmareste din 1995 abuzurile impotriva MISA, deci am o oarecare cunoastere in aceasta privinta. Din punctul meu de vedere, campaniile impotriva MISA nu au constituit doar avalanse de opinii negative. Opiniile, oricat de rele, au rolul lor. Problema este a calomniilor si a campaniilor de calomnii cu caracter incitator. Presa a atras oprobiul opiniei publice asupra membrilor MISA; a invitat practic populatia sa actioneze impotriva membrilor si simpatizantilor Miscarii.

Acesti oameni au dreptul sa se apere si trebuie sa se apere. As avea totusi un amendament: mi se pare important sa se protejeze in acelasi timp dreptul de exprimare si libertatea presei. Deci cand se fac plangeri, sa se faca plangeri civile, si nu penale, chiar daca actuala legislatie permite asa ceva.

De ce credeti ca exista aceste campanii? Ce le-a declansat, le-a sustinut si le-a amplificat?

Dupa cum au aratat evenimentele, suntem in fata unei actiuni decise la nivel politic inalt. Exista, se vede, interesul de a crea acest caz. Care ar fi filiera? Remarc doar ca primul articol care ataca MISA a fost publicat pe la inceputul anilor ’90. Dupa stil, mi-a fost clar ca venea din laboratoarele fostei Securitati. Am si scris despre asta. Concluzia? Cei care se ocupau de Gregorian Bivolaru inainte de Revolutie se ocupa si acum de el. „Institutia” avea o lunga traditie si o intreaga categorie de „lucratori” care faceau politie politica impotriva activitatilor considerate mistice sau religioase. Oamenii acestia trebuie sa isi faca mai departe serviciul. Chiar daca azi sunt in SRI sau in alte structuri ale statului, cu alte roluri decat fosta Securitate, ei continua vechea traditie. Ei constituie una din gruparile interesate sa intretina scandalul MISA.

In sistemul actual, de democratizare sau macar de intentie de democratizare a societatii, de ce ar avea o asemenea grupare a fostilor securisti un castig politic din faptul ca se inversuneaza impotriva MISA?

Intr-o democratie care nu e inca functionala exista intotdeauna nevoia de tapi ispasitori. Mai ales in momentele dificile. Recent, Guvernul Nastase a trebuit sa intampine un grav esec in relatia cu Uniunea Europeana. Rezolutia acesteia in privinta prestatiei Romaniei era extrem de dura. Cum sa iesi basma curata din asa ceva? Mai ales in plin an electoral? Inainte erau maghiarii, evreii, apoi au fost martorii lui Iehova... Scriitorul si ziaristul Ion Zubascu are un text excelent intr-un numar din luna aprilie al Observatorului cultural, privind manipularea maselor in epoca post-decembrista. Au existat si alte victime in afara de MISA.

MISA are in plus unele „avantaje” in a fi transformata in subiect de scandal, in subiect al emotiei publice. Lumea este incitata de povestile cu sex, cu droguri sau de chestiunea urinoterapiei. Sunt teme care sustin spectacolul. Mai ales intr-o lume din ce in ce mai ortodoxizanta, exotismul spiritual este privit cu suspiciune.

Interesant este ca si in perioada frenetica Iliescu - Roman, si in perioada Conventia Democratica, si acum, cand ne-am intors la... „prima iubire”, mai spre stanga, presa a reactionat la fel fata de MISA. Ce se petrece, aceste structuri isi fac treaba in orice fel de regim? E alarmant.

Desigur, „structurile” si-au facut permanent meseria. Stiind cum arata redactiile, pot spune ca nici nu a fost greu sa influenteze presa. Ai oamenii tai intre ziaristi, oferi un material care pare senzational si atunci angajatii presei scrise sau electronice vand publicatia usor muncind putin... In plus, din momentul in care ziaristii au inceput sa fie dati in judecata in mod masiv de catre membrii MISA, acestia au adaugat propria lor dorinta de razbunare. Daca au avut ocazia sau au crezut ca au ocazia sa se razbune, au facut-o.

Deci mass-media a abandonat „Cu mainile curate” si a preferat rolul din „Revansa”?

Probabil, dar insist ca nu e vorba doar de mass-media. Interventia autoritatilor in acest caz este clara. Faptul ca Parchetul, probabil SRI si Jandarmeria si-au permis sa ofere mass-media imagini, date personale, pana si jurnalul minorei Madalina Dumitru, arata cat de programata a fost haituirea celor de la MISA. Nu pot decat sa deplang colaborarea intre autoritati si ziaristi impotriva libertatii unor oameni. Jurnalistii au reprezentat in acesti ani o categorie esentiala pentru democratia romaneasca. Fara munca lor, dusa deseori in conditii ingrate, nu ar fi fost salvata democratia incipienta la inceputul anilor ‘90... Cum sa saboteze tocmai ziaristii valorile de drept si libertate? Si cu cata furie au facut-o!

Mass-media a prezentat sistematic informatia internarii lui Gregorian Bivolaru intr-un spital de bolnavi psihici irecuperabili, in perioada comunista. A tot fost pomenit un diagnostic psihiatric foarte dur pe care l-a primit atunci, s-a scris si s-a spus deseori ca Gregorian Bivolaru a fost condamnat ca infractor de drept comun care a raspandit materiale pornografice... Care este parerea Asociatiei Pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania - Comitetul Helsinki?

APADOR-CH, ca organizatie, nu poate avea „opinii” fata de astfel de detalii. Dar cunosc situatia si pot spune ca Gregorian Bivolaru nu a fost detinut de drept comun, ci o persoana persecutata politic. Inca din perioada ceausista avea contact cu multi oameni, avea o anumita capacitate de influentare... Era instructor yoga, tehnica spirituala care, ca orice forma de intarire a libertatii interioare a omului, nu era privita cu ochi buni. Bivolaru a fost inchis pentru activitati care astazi sunt absolut legale. Deoarece nu a fost „disciplinat“, Gregorian Bivolaru a fost trimis si la Poiana Mare, chiar inainte de Revolutie. Eu nu stiu daca a facut cerere pentru a i se recunoaste aceasta perioada ca persecutie politica. Chiar daca nu are o patalama, lucrurile sunt clare din punctul meu de vedere: Gregorian Bivolaru este o victima a abuzului psihiatric. Ar trebui sa se spuna si sa se repete lucrul acesta neincetat.

I-a fost inscenata o infractiune de drept comun pentru a fi compromis?

In sensul de astazi, el a fost inchis pentru lucruri care fac parte din drepturile si libertatile fundamentale. Dar nu putem vorbi despre inscenarea infractiunii. El detinea intr-adevar reviste si carti sexy sau porno, ceea ce tine de viata intima. In legislatia de atunci a statului totalitar roman, asta reprezenta un delict. Dar era un delict abuziv, asa cum era delict faptul de a face un partid politic... Acuzarea lui pentru acest tip de infractiune s-a facut intrucat Bivolaru era considerat periculos din punct de vedere politic. Caci reviste sexy si porno detineau si Nicu Ceausescu si toti fiii stabilor comunisti.

Scandalul MISA – Gregorian Bivolaru a apasat puternic pedala sexualitatii de tip tantric, incriminata ca dezmat. Autoritatile care au comandat si realizat perchezitiile si audierile a zeci de adepti MISA au adus acuzatii publice de pornografie. Este MISA vinovata din acest punct de vedere?

In cadrul dezbaterilor televizate cu membrii MISA si cu practicanti yoga de la cursurile MISA s-a ridicat continuu problema existentei si a folosirii filmelor cu imagini erotice, a publicatiilor sexy, a utilizarii informatiilor si tehnicilor cu caracter sexual. Trebuie neaparat sa se faca distinctia intre cursurile de yoga, frecventate de circa 30.000 de oameni, si folosirea, cel putin de catre Gregorian Bivolaru si un grup restrans de apropiati, a Tantrei yoga. Hatha yoga sau Pranayama, meditatia si altele de acest gen nu au legatura cu sexul.

Discutia ar trebui sa fie ceva mai elaborata, deoarece lumea nu cunoaste ce inseamna Tantra yoga. Oamenii tind sa demonizeze practici care le sunt straine. Tantra foloseste sexualitatea pentru eliberarea interioara, pentru capatarea fortei spirituale. In sensul acesta, Tantra yoga este net superioara vietii sexuale curente sau exhibarii imaginarului sexual in viata publica. Utilizarea practicilor de Tantra yoga ar trebui asumata de catre cei care sunt adepti MISA. A escamota aceasta chestiune face, s-a vazut, mai curand rau. Vorbind sincer unor oameni care probabil nu percep subtilitatile, intrucat anumite lucruri presupun experienta, chiar o rasturnare de mentalitate, le dai ocazia sa descopere ca exista inca lucruri de cunoscut si de inteles.

Practica Tantra yoga trebuie asezata in contextul general. Una este viata publica, alta este cea privata. Una este sa faci sex acasa si alta este sa faci sex la Big Brother, unde exista vizibilitate publica.

Aceea nu e Tantra oricum.

Nu e Tantra, desigur. Aici ar fi locul unei intregi discutii despre valori morale si spirituale, dar nu avem timp de asa ceva. Dau insa un exemplu: oamenii se plang de prostituarea prin sex, eu m-as plange mai curand de prostitutie intelectuala. Ea mi se pare mai grava. Cu siguranta, multi ma vor contrazice. In aceasta privinta, parerile vor fi foarte impartite. Dar ceva trebuie sa ramana stabil, caci face parte din cultura cetateneasca elementara: distingerea dintre viata privata si ce facem in public. Folosirea sexualitatii in intimitate nu este normata, exhibarea ei publica devine altceva. Prin imaginile folosite, televiziunile au exploatat in cazul MISA marea ignoranta a publicului roman, o lipsa de civilizatie la urma urmelor. Toata haituirea asta a fost o lipsa de civilizatie.

E si problema jurnalistilor?

Bineinteles. Nici una dintre imaginile cu persoane in costum de baie ori de la intalnirile restranse MISA nu era destinata publicului. Au fost facute privat si aveau destinatii private. Aparitia lor pe posturile publice e datorata televiziunilor. Ele au dat dimensiune publica acestor imagini, nu MISA.

Mi se pare ciudat ca tocmai ziaristii sa nu faca distinctie. Daca ar fi, sa zicem, cineva vinovat de utilizarea imaginilor erotice, vinovatul este tocmai mass-media. Exact cine striga mai tare: „Hotul!”.

Avand insa in vedere contextul, cred ca si politica MISA ar trebui sa fie mai inteligenta. Sa existe o preocupare pentru transmiterea corecta a mesajului. Pentru mine yoga, inclusiv Tantra yoga, reprezinta cel putin o tehnica de intarire a libertatii interioare. Cred ca ar fi bine daca multi ar avea acces la beneficiile yoga, fizice sau spirituale.

Nu-l sustin pe Gregorian Bivolaru ca persoana cu prestatie publica. Anumite comportamente ale sale, dupa 1990, nu au de-a face cu filosofia yoga. Campania lui antifrancmasonica, anumite opinii nationaliste, antihomosexuale arata ca si el are probleme de intelegere. Yoga inseamna empatie pentru om si umanitate. Este universalista... Ce legatura are ea cu campaniile intolerante? Iata de ce ar merita ca Gregorian Bivolaru sa explice la un moment dat anumite pozitii sustinute in conferinte si in textele pe care le-a semnat...

Separ insa net doua aspecte. Conceptiile lui privind viata sociala, istoria, valorile democratice nu cred ca sunt de urmat. Dar nu sunt mult mai rele decat ale altora, care se afla astazi in Parlament si au fost votati de zeci de mii de oameni. Bivolaru are in acelasi timp certe calitati de profesor de Hatha yoga. Pe la mijlocul anilor ’70 am facut Hatha yoga cu el si am verificat aceasta afirmatie.

Multi sunt iritati de faptul ca, fara sa aiba o diploma universitara, Gregorian Bivolaru este numit profesor.

Este o confuzie intre doua utilizari ale termenului. „Profesor” este numit, conform unui sens restrans, persoana care a primit o legitimare pe baza unei diplome, in urma absolvirii unei scoli, de la o autoritate care are competenta sa o elibereze. Ar fi sensul banal al cuvantului si nu spune multe despre excelenta persoanei respective. In privinta lui Gregorian Bivolaru, este valabila o alta conotatie: profesorul este cel care-i invata pe altii, intrucat detine o cunoastere pe care e capabil sa o impartaseasca altora, iar ultimii o recunosc. Ar fi si caraghios sa faci o „facultate de yoga”. Oricum, yoga este nu numai o cunoastere, este, ca tot ceea ce e legat de spiritualitate, de existenta, o realizare. Nu doar sa stii, ci sa poti face, sa experimentezi practic. Spuneam ca l-am cunoscut pe Bivolaru ca pe un bun instructor de Hatha yoga. Stiu, de asemenea, ca a facut Tantra yoga. Oricum, nu exista un instrument de verificare a performantei spirituale. Sa nu tragem discutia intr-o zona inferioara.

Ce se petrece cu sesizarile pe care le-ati facut catre autoritatile statului si catre organismele internationale?

In acest moment am facut mai multe demersuri, inclusiv la nivelul institutiilor europene. Cei responsabili privesc cu preocupare cele intamplate. Astfel de violari ale functionarii statului de drept pun in discutie capacitatea autoritatilor de la Bucuresti de a respecta standardele europene.

Exista vreun efect concret? Se poate obtine o modificare a atitudinii autoritatilor romane prin sesizarea organismelor internationale?

Vom vedea. Suntem intr-o faza intermediara, investigatiile de pana acum constituie primii pasi intr-un proces aflat in plina desfasurare. Este foarte important cum va fi tratat cazul in Justitie. Se va vedea in ce masura exista un echilibru intre puteri, daca judecatorii sunt independenti, in ce masura ceea ce face rau o institutie poate fi reparat de celelalte. Deci, suntem in plin proces.

APADOR-CH a cerut demisia procurorului general, George Balan si a directorului Serviciului Roman de Informatii, Radu Timofte. Ati avut vreo reactie din partea celor doua institutii?

Bineinteles ca nu.

Intr-o societate democratica era firesc sa aveti un raspuns?

Era firesc sa ni se explice cum interpreteaza aceste doua institutii, Parchetul si Serviciul Roman de Informatii, acuzatiile publice care li s-au adus.

Faptul ca n-au raspuns ce semnifica?

Institutiile la care ne referim se stiu culpabile si prefera sa taca. Au o politica a neasumarii responsabilitatii.