Telefon
Cos cumparaturi 0 produse | 0 Lei

Blog / Carte

Detalii din cartea: Kali. Autor: Nivedita

"India nu poate acum sa ofere femei extraordinare, trebuie sa le imprumute de la alte natiuni. Educatia ta, sinceritatea, puritatea, iubirea imensa, hotararea si, mai presus de toate, sangele tau celtic te fac exact femeia potrivita." Sunt cuvintele marelui yoghin Vivekananda care a chemat-o pe Margaret E. Noble sa-i fie alaturi la construirea unei natiuni. Era la sfarsitul secolului al XIX-lea, pe vremea dominatiei engleze, cand indienii indurau opresiunea politica si mari nedreptati sociale.

Irlandeza evlavioasa, cu studii stralucite in universitatile britanice, isi gasise in spiritualitatea hindusa raspunsuri pentru intrebarile sale ardente. Era deja discipola lui Vivekananda si fiica intru lumina a Saradei Devi, sotia lui Ramakrishna.

Primeste numele de Nivedita - Cea devotata lui Dumnezeu. Se muta in India, munceste neobosita pentru sustinerea actiunilor de eliberare nationala si pentru cultivarea paturilor sarace. Activeaza politic, deschide scoli, scrie si publica mai multe carti menite sa arate Occidentului fata miraculoasa a unei culturi stravechi.

Dar paginile acestea sunt mai mult decat un text cultural. Sunt respiratia unei inimi care si-a deschis larg bratele, pentru a imbratisa sacrul dincolo de diferente. Sunt o declaratie de iubire navalnica, rascolitoare catre Marea Mama. Cea pe care numai adevaratele fiice si adevaratii fii o recunosc in Kali, unul din marile fluvii prin care Dumnezeu alege sa curga in lume.

 

Cuprinsul cartii „Kali. Autor:  Nivedita”

Prefata / 7
Capitolul 1 - Simbol / 19
Capitolul 2 - viziune / 31
Capitolul 3 - adorare / 45
Capitolul 4 - chemare / 75
Capitolul 5 - vizita / 81
Capitolul 6 - mijlocire / 89
Capitolul 7 - poveste / 95
Capitolul 8 - mama / 103

Fragment din cartea „Kali. Autor:  Nivedita”
In viata noastra de zi cu zi, fiecare dintre noi ne cream propriul simbol al Divinitatii. Niciodata doua astfel de reprezentari nu acopera o aceeasi conceptie. Este ca in cazul acelui simbolism pe care il numim limbaj. Simplele nevoi zilnice ale omenirii par sa fie, pretutindeni, aceleasi. De aceea cuvintele care le denumesc se regasesc in toate limbile pamantului. Cu toate acestea, limba fiecarui popor exprima anumite nuante cu o maxima claritate, in timp ce ignora cu desavarsire altele. Niciodata nu gasim acelasi raport, identic, intre intelesurile exprimate si cele neexprimate. si intotdeauna, daca suntem indeajuns de profunzi, putem descoperi in istoria si traditiile acelui popor, o cauza a diferentelor specifice care apar in gandire sau exprimare. 
Un exemplu: in tarile nordice se numeste „asfintit” o anumita ora a zilei, insemnand o perioada de timp intre zi si noapte. in India, acelasi moment specific este numit „timpul unificarii”, pentru ca nu se considera a fi perioada de semi-intuneric – ci ca atunci lumina si intunericul par ca se ingemaneaza, ca se ating. 
Exemplul merge si mai departe. in cuvantul „asfintit” se regasesc nenumarate asocieri: emotia pe care o trezeste in noi stralucirea vibranta a cerului, tandretea intoarcerii acasa, ultimele rasete somnoroase al copiilor. Aceeasi nota emotionanta este surprinsa in India in expresia: „ora colbului vacii”. 
Cat de plastica este diferenta! Acolo, la lasarea serii, trecand peste pasune, mica fetita isi mana cireada spre sat pentru noapte. in mers, copitele vacilor agita colbul de pe poteca uscata de soare si ridica un nor in urma. insasi fetita cu cireada se desluseste vag peste pasune, totul se estompeaza, se intuneca repede, ca si cum norul colbului ar fi cel care umple intreaga atmosfera, nu inserarea.
Aceasta expresie, „colbul vacii”, surprinde cu adevarat o intreaga tesatura de nuante specifice Orientului. Tot ceea ce tine de animalul sacru al Indiei, vaca, a fost observat, iubit, numit. „Cata apa incape in urma lasata de copita” este o unitate de masura binecunoscuta popoarelor ariene!
Nu este necesar sa argumentam mai departe: actiunile umane firesti determina o dezvoltare a limbajului, totusi limba fiecarui popor are anumite valente unice ce depind de anumite trasaturi specifice, de traditiile si istoria acelor oameni.  
Ceva analogic se petrece si in cazul simbolurilor religioase. Cat timp nu am atins desavarsirea ultima, suntem nevoiti sa vedem Lumina divina printr-un val impus de propria noastra gandire. Valul nu este acelasi pentru nici macar doi dintre noi. Unii il extind atat de mult, incat creeaza o distanta uriasa fata de punctul central comun, ajungand la limitele extreme atinse pana acum de acele mari curente cunoscute drept Crestinism, Budism etc.
A aduna o intreaga umanitate in jurul unui nou punct de plecare - un principiu moral intemeiat pe vechea frontiera - este misiunea geniilor religioase.
Astfel Iisus a maturat, prin puterea Sa, incalcarile iudaice ale principiilor dreptatii divine – si a dus mai departe, prin moartea si invierea Sa, acel ideal al iubirii si compasiunii dumnezeiesti care a alinat sufletele si care nu a putut fi intrecut pana in zilele noastre.





Produse relationate

Newsletter

Blog de carte